Un mesaj foarte important pentru toti, despre momentul cand totul in viata ta se prabuseste. Te simti singur?

Imagine

INTRODUCERE :

Acest articol, contine un mesaj foarte important pentru toata lumea !!! Daca treci printr-o perioada dificila in viata, si vrei sa intelegi de ce viata ta este asa cum este, iti recomand sa citesti pana la capat. La final, te astept cu un comentariu.

CONTINUT : Vine un moment in viata noastra, in care nu mai ramane nimic, inafara de Dumnezeu.

Majoritatii oamenilor, acest lucru se intampla de mai multe ori. Este acel moment in care te simti total si complet izolat. Este acel timp in care simti, nu doar ca nimeni nu te aude, dar ca NIMENI nu e acolo sa te auda. Esti cu adevarat singur. Simti ca nu este absolut nimeni acolo, chiar daca  mai este cineva cu tine in camera. Nu mai este nimic, chiar daca sunt foarte multe alte lucruri in jurul tau. Atunci cand lumea te inconjoara, tu simti ca esti doar tu.

Da, vine un moment in viata noastra, cand nu mai conteaza nimic in viata noastra, decat Dumnezeu. Nimic altceva nu conteaza. Nimic nu mai are sens. Nimic altceva nu te m-ai atrage, tenteaza, nimic nu mai are atentia ta (chiar daca ar merita-o).

Din cate observ, acest moment poate aparea, indiferent daca nu ai nimic sau ai tot ce iti doresti. Acest moment poate aparea atunci cand ai pierdut tot ce ai, sau cand ti sa oferit absolut totul, si nu mai este nimic altceva ce ti-ai putea dorii.

Cand acest moment apare, este o adevarata usurare. Te simti detasat, lasi viata sa curga de la sine, acceptand orice provocare. Si totusi, pentru multi dintre noi, inca mai este o mica parte a fiintei noastre care tanjeste dupa un singur lucru pe care multi dintre noi nu l-au avut niciodata: Acceptarea completa si Iubirea Neconditionata.

Cineva ma iubeste exact asa cum sunt

Nu am fost capabili sa gasim iubirea in celalalt. Ne-am gandit ca am putea gasi iubirea in altcineva, am sperat ca am putea gasi iubirea in altcineva, dar nu am putut. Nu gasim iubirea nici macar in noi insine. Iar pentru ca nu putem gasi iubirea in noi insine, nu putem oferi Iubirea noastra unei persoane, tocmai pentru ca nu putem gasi acea iubire. (In noi). Nu putem gasi oriunde ceea ce nu am „plantat”(oferit) oriunde. Iar noi, nu am plantat(oferit) aceasta Iubire neconditionata si Acceptare completa, oriunde. Nu putem accepta nici macar o simpla ploaie, pentru Dumnezeu. Dar putem sa ne plangem despre orice, absolut oricand.

Iar astfel, noi cautam ceea ce nu este acolo, pentru ca tot ceea ce cautam noi in viata, trebuie sa fie „plantat”(oferit) de catre noi insine, mai intai. Daca nu am plantat acele sentimente(Iubirea si acceptarea), nu o putem gasi. Ceea ce nu putem oferii lumii, nu vom putea gasi, pentru ca noi suntem Singura Sursa Care Este. 

Daca nu primim Iertare in viata noastra, este pentru ca nu am oferit aceasta iertare. Daca nu primim Compasiune in viata noastra, este pentru ca nu am oferit aceasta compasiune. Daca nu primim Toleranta in viata noastra, este pentru ca nu am oferit aceasta toleranta. Daca nu primim Mila in viata noastra, este pentru ca nu am oferit aceasta Mila. Daca nu primim Iubire si Acceptare NECONDITIONATA in viata noastra, este pentru ca nu am oferit aceasta Iubire si Acceptare Neconditionata, etc…

Toate aceste lucruri, trebuie sa le oferim / plasam in Viata. Prima data, in propria noastra viata, apoi in viata celuilalt. S-au, pentru unii, este tocmai invers. Vreau sa spun ca de cele m-ai multe ori, este invers. Pentru majoritatea dintre noi, este aproape imposibil sa ne oferim noua insine, ceea ce vrem sa primim de la ceilalti: Iertare, Compasiune, Toleranta, Mila, Pace, Acceptare, si Iubire

Multi dintre noi nu ne putem oferii aceste lucruri noua insine, pentru ca stim prea multe despre noi insine. Ne gandim ca suntem incapabili si nedemni de aceste lucruri. Nu putem sa vedem Divinitatea pe care Divinitatea Insasi ne-a oferit-o. Nu putem vedea Inocenta. Nu putem sa vedem Perfectiunea in Imperfectiunea noastra.

Pentru ca nu putem vedea aceste lucruri in noi insine, nu ne putem oferi noua insine ceea ce ne dorim cel mai mult sa primim. Totusi, pentru ca nu suntem complet „orbi” sa vedem tot ce este Bun si Valoros in lume, deseori vedem aceste lucruri in ceilalti. Putem vedea Divinitatea in ceilalti. Putem vedea Inocenta in ceilalti. Putem vedea chiar si Perfectiunea, in imperfectiunea altora. Iar astfel, putem sa oferim altora Iertare, Compasiune, Toleranta, Mila, Pace, Acceptare, si Iubire. Putem, dar intrebarea este: O vom face?

Deseori, nu o facem. Din cauza propriilor noastre rani, nu putem vindeca ranile altora. Asadar, respingem din Lumea Noastra ceea ce lumea noastra are cea mai mare nevoie. Refuzam Iertarea, Compasiunea, Toleranta, Mila, Pacea, Acceptarea si Iubirea Lumii. Iar cand refuzam sa oferim asta Lumii Noastre, refuzam sa ne oferim asta Noua Insisi, si de aceea, ceea ce nu putem oferii in Lume, nu putem primii DE LA lume.

Vine un moment in viata noastra, cand realizam ca tot ceea ce ni se intampla, depinde de noi insine, si ca noi suntem Singura Sursa a propriilor experiente. Nimeni nu are de gand sa ne dea noua sau lumii, ceva ce nu isi poate oferii lui insisi mai intai. Nu pentru mult timp.

Primul loc in care gasim asta, este intr-o relatie cu o alta persoana. Ceea ce nu suntem dispusi sa oferim partenerului, nu vom putea primii de la acesta. Nu pentru mult timp. Daca nu putem oferii partenerului Iertare, Compasiune, Toleranta, Mila, Pace, Acceptare si Iubire… degeaba speram ca vom primii aceste lucruri. Pentru ca acestia nu ne vor oferii, decat ceea ce noi le oferim.

Ne imaginam intr-o relatie, ca persoana iubita are ceea ce noi nu avem, si astfel, ne vor putea oferii aceste lucruri. Asta e o mare iluzie. Asta e o mare greseala. Asta e marea neintelegere. Si acesta e motivul pentru care multe relatii esueaza. Ne imaginam ca celalalt ne va umple inima cu Iertare, compasiune, Toleranta, Mila, Pace, Acceptare si Iubire. Ne imaginam ca celalalt ne va oferi ceea ce noi nu le putem oferii lor, si nici macar noua insisi. Iar apoi, ne enervam pe celalalt. Apoi, ne enervam pe noi insine. Apoi ne simtim singuri, si…

Realizam ca nu a mai ramas nimic important in viata noasta, inafara de Dumnezeu. Si asa, ne indreptam spre Dumnezeu: Te rog, Doamne, da-mi Iertare, Compasiune, Toleranta, Mila, Pace, Acceptare si Iubire. Te rog ofera-mi aceste lucruri, ca sa le pot oferi si altora. Apoi, intelegem ca nu exista nici o separare intre Noi si Dumnezeu. Iar cand facem asta, ne schimbam viata, ne schimbam relatiile, ne schimbam propria Lume.

Pana atunci, nu o vom face. Si vom astepta acel moment cand vom realiza…ca nu este nici o separare intre noi si Dumnezeu. Sper ca si tu, vei ajunge sa realizezi asta, inainte de a distruge totul in jurul tau, pana nu mai ramane nimic, inainte de a distruge relatiile noastre cu ceilalti, pana cand nu mai ramane nimic, inainte de a ne distruge pe noi insine, pana cand nu mai ramane nimic.

Nu trebuie sa treci prin Iad (iadul ne-existand cu adevarat), pentru a vizita Raiul.

Cand vedem divinitatea in orice persoana, si in orice ne inconjoara, atunci vom fi renuntat la iluziile noastre, si vom pasi inafara imaginatiei noastre copilaresti, si vom trata Totul si pe Toti, ca si cum El, s-au Ea, este Divin. Iar daca nu crezi ca asta iti va schimba viata, mai gandeste-te inca o data.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s