In scoala esti invatat ceea ce stii deja,si poti fi invatat si fara scoala.Doar teorie aiurea.
De ce multi parinti isi duc copiii la şcoli unde este permisă şi încurajată competiţia,
unde este recompensat cel care învaţă „mai bine” şi cel care este „cel
mai bun”, unde „performanţa” capătă note şi cu greu se tolerează evoluţia?
De ce să nu avem materii şcolare cum ar fi:
A înţelege ce înseamnă Puterea
Rezolvări Paşnice pentru Conflicte
Elementele Relaţiilor de Iubire
Conceptul de Persoană şi Crearea de Sine
Trup, Minte şi Suflet: Cum Funcţionează Ele
Creativitate Angajantă
Celebrarea Sinelui, Preţuirea Altora
Exprimare Sexuală Exuberantă
Corectitudine
Toleranţă
Deosebiri şi Asemănări
Economie Etică
Conştienţă Creatoare şi Puterea Minţii
Conştienţă şi Vigilenţă
Cinste şi Responsabilitate
Clarviziune şi Transparenţă
Ştiinţă şi Spiritualitate
Eu nu vorbesc despre un curs de două zile într-un semestru. Eu vorbesc
despre cursuri separate asupra fiecăruia dintre aceste subiecte. Eu
vorbesc despre o revizuire completă a programelor noastre şcolare. Eu
vorbesc despre o programă bazată pe valori. Ceea ce se preda acum
este, în mare măsură, o programă bazată pe fapte.Ne invata CE sa gandim,nu CUM sa gandim.Cuvinte putem spune TOTI,cati putem FACE si ce spunem? Nu cred ca in scoli e necesar sa invatam adevarurile altora despre diverse materii,si sa traim aceeasi viata ca si profesorii nostrii,sau ca cei care la randul lor au pus in carti acele informatii, nu avem nevoie sa ni se transmita CE se face,si CUM se face. Sa alegem si noi propriul nostru adevar,fara sa mai concuram cu ceilalti si sa ne definim mai inteligenti,mai buni,mai destepti ca ceilalti,astfel multi isi pierd increderea in ei insisi si ne miram de ce e atata concurenta si „egoism”.
Eu vorbesc despre concentrarea atenţiei copiilor asupra înţelegerii
conceptelor de bază şi a structurilor teoretice în jurul cărora poate fi
construit sistemul lor de valori, în aceeaşi măsură în care se concentrează
ei acum asupra datelor, faptelor şi statisticilor
Pe intreg pamantul am creat o societate în care micuţul Ionel a învăţat
să citească înainte să termine grădiniţa, dar nu a învăţat cum să facă să nuşi
mai muşte fratele. Şi Suzi şi-a perfecţionat tabla înmulţirii folosind
cartonaşe şi memorare mecanică în clasele foarte mici, dar nu a învăţat că
nu există nimic de ruşine sau jenant când e vorba de trupul ei.
În clipa aceasta, scolile există în primul rând pentru a da răspunsuri.
Ar fi mult mai folositor dacă funcţia lor ar fi, în primul rând, de a
pune întrebări.
Ce înseamnă să fii cinstit sau responsabil sau „corect”? Care sunt
implicaţiile? Ce înseamnă, oare, că 2+2=4? Care sunt implicaţiile?
Pentru că, acei părinţi care
nu permit copiilor lor să se îndoiască de aceste valori nu-şi iubesc copiii
ci, mai degrabă, se iubesc pe ei înşişi prin copiii lor.
P.S. Inainte sa inchei articolul as dorii sa fac un mic exemplu,cum as descrie eu o scoala ideala: Profesorul sa parcurga impreuna cu copiii toate nivelele de experienta scoala, de la scoala primara pana la cea gimnaziala. In toti acei ani, copiii au acelasi profesor si nu schimba in fiecare an o persoana cu alta.Iti poti imagina ce legatura se formeaza astfel? Profesorul ajunge sa cunoasca copilul ca si cand ar fi propriul lui fiu. Copilul trece la un nivel mult mai inalt de incredere si dragoste fata de profesor,nivel care deschide usi nebanuite de multe scoli cu orientare traditionala. Iar la sfarsitul acelor ani, profesorul se intoarce la clasa intai, luand-o iarasi de la capat cu alt grup de copii. Acel profesor ar lucra el doar cu putine 3-4 grupe de copii pe parcursul vietii lui,sau a intregii lui cariere, dar el a insemnat ceva pentru acei copii,dincolo de orice ar putea oferi o scoala traditionala. Acest model educaţional admite şi anunţă că relaţiile umane, legăturileşi dragostea care sunt impărtăşite intr-o astfel de paradigmă,sunt la fel de importante ca orice fapte pe care profesorul i le poate impărtăşi unui copil. Este ca şi cum ar fi lecţii particulare care se desfăşoară in afara casei. Astept parerile voastre 🙂 Apreciez orice feed-back
Mereu Pozitiv 
Bravo, frumos articol! Sunt de acord cu multe din materiile scrise acolo. NU prea sunt de acord cu faptul ca un profesor sa stea 8 ani cu un copil. Va petrece mai mult timp cu el decat isi pot permite parintii, ceea ce ar putea duce destramarea realatiei(copil-parinte). Cam aceeasi problema pe care o vedem la copii crescuti de bunici!
Insa daca profesorii ar preda aceste materii descrise in articol, pentru propria lor pasiune,de asemenea copiii ar invata sa nu faca diferente intre profesor-parinte,si din contra,sa imbunatateasca relatiile lor atat cu parintii,rudele,ceilalti din jurul lor cat si cu ei insisi.
Nu e vorba de O competitie „cine e mai bun”.Am specificat asta in articol.
Iar copiii,ar trebui sa fie crescuti de cei mai in varsta,acestia avand intelepciunea necesara pentru a educa un copil.Acum depinde de caracterul fiecaruia.
Altfel,in floarea varstei,ar trebuii sa invatam copiii cum sa traiasca, cand nici macar noi insine nu stim cum sa traim cu adevarat.
De asemenea,parintii isi pot vedea copiii absolut oricand doresc 🙂
Interesant articolul, si eu am cam aceeasi parere. Totusi… nu cred ca un profesor poate sa ïnmagazineze” toate cunostintele necesare claselor 1-8. Sunt mult prea multe materii de invatat pentru o singura persoana. 🙂
Ai reusit sa ma pui putin pe ganduri cu asta 😀 Totusi…
Dupa parerea mea, daca s-ar preda aceste materii descrise in articol, cred ca ar fi ceva util pentru toata lumea, deoarece ar descrie detaliat nevoile unui om, pentru a avea o viata plina de incredere personala si iubire neconditionata.
Ideea de baza e urmatoarea:
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Cred ca lucrurile astea sunt foarte importante pentru fiecare om in parte.Sunt lucruri de baza. Si cu siguranta sunt mult mai usor de retinut si te face sa iti doresti sa cunosti mai mult, deoarece te implinesc sufleteste si te invata sa descoperi ca esti minunat/a exact asa cum esti,si ca nu trebuie sa iti fie rusine de ceea ce esti tu cu adevarat, e mult mai util decat alte materii precum algebra(matematica imbibata in alfabet). 😀
scoala traditionala romaneasca a incurajat COMETITIA din totdeauna, ma indoiesc ca profesorii vor intelege prea curand ideea de cooperare, echipa, toleranta, ajutor… in primul rand trebuie daramata mentalitatea veche (comunista) si asta insemneaza timp si lucru in primul rand cu profesorii. Profesorii, chiar si cei valorosi (pentru ca inca mai exista asa ceva) vor renunta foarte greu la vechile principii- este contrar firii…
Sunt de acord cu tine michette.
De aceea am de gand,sa fiu eu primul care incepe cu asa ceva,indiferent de cat timp mi-ar lua. Din fericire exista astfel de scoli in America, si alte cateva tari.Putine,insa exista.
Cea mai rapida mod de a invata ceva,este de a preda.
„Nu astepta,pana cand „stii totul despre asta” sau ai „stapanit” pe deplin ceea ce doresti sa oferi,inainte de a incepe sa oferi.
Lumea are nevoie mai mare din ceea ce tu doresti sa inveti si sa descoperi mai multe despre acel domeniu. Asa ca invata si pe ceilalti. Ofera.Ajuta-i si pe ceilalti.Si nu iti mai face griji pentru ceea ce „nu stii”. Fa-ti griji pentru ceea ce NU FACI. Pentru ca astfel,ne opresti sa vedem adevarata ta valoare,asteptand pana vei deveni un „expert”” –-> Asta mi-am spus dintotdeauna.
Am de gand sa incurajez acest lucru,prin puterea exemplului.
Interesant articolul. M-ai pus pe gânduri…
Multumesc pentru feedback 🙂
ok vrem, dar concret ce altceva mai bun stim sa facem decat sa ne plangem de sistem? stie cineva cum sa schimbam situatia?
Tocmai asta specific in articol 😛
Daca s-ar si aplica,ar fi minunat.Nu aplica nimeni? Atunci incep eu 🙂 Pentru ca daca vrei ceva cu adevarat,POTI SA O FACI,si merita tot efortul
Ai mare dreptate, de multe ori simt pe propria-mi piele ca scoala te face incapabil sa-ti mai dezvolti imaginatia, te transforma intr-un robot. din fericire, valorile precum dragostea, increderea (desi unii o considera naivitate fiindu-le teama sa o incerce) si altele, am reusit sa le culeg de la mama si de la bunica mea insa… din scoala, cu toate ca am avut note bune… cu mare lucru nu am ramas, decat tp pierdut si oboseala, (facultatea imi pare la fel de obositoare si inutila) sistemul mi se pare foarte prost…
Asta pentru ca sunt multi profesori care nu sunt pasionati de materia ce o preda elevilor.Si apoi le este foarte usor sa invinovateasca parintii,sau sa ii descurajeze chiar pe elevi.
Multi oameni nu realizeaza ca atunci cand fac ceva de care nu sunt pasionati,defapt distruge viata altor oameni.
Sunt multi medici,care au devenit medici doar pentru salariu,nu pentru pasiunea lor pentru medicina.De aceea sunt medici(nu toti,majoritatea) care habar nu au sa scrie o reteta.
Sunt multi profesori,care au devenit profesori doar pentru salariu,nu pentru pasiunea lor.De aceea sunt profesori care vin la ora mai plictisiti decat toti elevii la un loc,arunca in scarba o lectie pe tabla si ii obliga si pe alti sa o invete.
Exemple sunt multe, e timpul sa schimbam.Oameni minunati suntem cu toti.Trebuie doar sa descoperim adevarata noastra pasiune,si sa traim viata cu aceasta.
P.S.: Daca nu gasesti ceva pentru care sa traiesti,gaseste ceva pentru care esti dispus sa mori 🙂
Uite, eu cand am studiat pedagogie si am facut practic in scoli/licee, mi s-a parut normal sa ma apropii altfel de copilasi: prin ice breakers, prin a desena sistemul politic pentru a intelege care institutie e mai importanta, care e suport si cum facem analogii iar feedback-ul de la profesoara care ma nota a fost: „Nu ai stil de profesoara: nu ai dictat, nu i-ai pus sa noteze definitii din carte si nu i-ai pus sa citeasca. Ce inseamna asta, e ora de desen cu intrebari?”
Asteptarile doamnei au fost diferite desi copilasii m-au rugat sa mai trec pe la ei si sa mai facem lectii impreuna.
Ce vreau sa spun este ca, simt nevoia schimbarii sistemului si metodelor de predare. Un grup de tineri curajosi au initiat o „universitate alternativa” (CROS-Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti). E un inceput bun, cred eu.
Absolut minutat comentariul tau Diana.
Cand citeam comentariul tau,gandul mi-a zburat la filmul „Freedom writers”. Tot asa ca si tine,o profesoara este criticata de catre ceilalti profesori,de directoare, ca „nu respecta” scoala,etc. Si aceasta o ia pe cont propriu,ajutand o clasa plina de copii „violenti” si „fara bun simt” sa devina una din cele mai de succes clase 🙂
Te felicit pentru ceea ce faci Diana,si chiar te incurajez sa nu renunti niciodata. Copiii aceia au nevoie de tine.
Cum spunea si Andy Szekely : „Școala ar trebui să pună accentul pe practicile care îmbogățesc omul, nu pe informațiile care îmbogățesc doar cultura generală”
Continua sa faci ceea ce faci,daca asta te face fericita. Iti doresc mult succes.
Cu respect,
Alexandru.